Andropauza: simptome și analize

După 45 de ani, mulți bărbați observă că ceva s-a schimbat: mai puțină energie, mai puțin chef, burtă care nu mai cedează, somn mai prost, dorință sexuală în scădere. Reclamele au un nume pentru toate acestea, „andropauză", și o soluție la pachet, de obicei un supliment sau o clinică de „optimizare hormonală".

Termenul sugerează o menopauză masculină. Comparația este comodă și înșelătoare. La bărbați nu există un moment în care hormonii se opresc, iar cele mai multe dintre simptomele puse pe seama testosteronului au, de fapt, alte cauze. Articolul explică ce se întâmplă cu testosteronul odată cu vârsta, ce simptome sunt cu adevărat legate de el, cum se pune diagnosticul și ce arată studiile mari despre tratament.

Pe scurt

• Andropauza nu este o menopauză masculină. Testosteronul scade lent, de-a lungul deceniilor, și nu la toți bărbații. Termenul medical este hipogonadism cu debut tardiv.
• Doar simptomele sexuale sunt legate specific de testosteronul scăzut: erecții matinale rare, dorință scăzută și disfuncție erectilă, într-un studiu european pe 3.369 de bărbați (Wu și colab., 2010, NEJM).
• Diagnosticul cere simptome și analize repetate. Ghidul Societății de Endocrinologie îl recomandă doar la bărbații cu simptome și cu testosteron clar și constant scăzut, măsurat dimineața, pe nemâncate, de două ori.
• Greutatea și bolile cronice cântăresc cel puțin cât vârsta. Scăderea în greutate crește testosteronul, potrivit unei meta-analize a 24 de studii (Corona și colab., 2013).
• Tratamentul ajută modest și doar pe cine are deficit real. La bărbații peste 65 de ani a adus un beneficiu moderat pentru funcția sexuală și niciunul pentru vitalitate (Snyder și colab., 2016).

Andropauza: ce este, de fapt

Andropauza este numele popular dat scăderii testosteronului la bărbatul care înaintează în vârstă. Medicii evită termenul și vorbesc despre hipogonadism cu debut tardiv, pentru că fenomenul seamănă prea puțin cu menopauza.

Trei diferențe sunt esențiale. La femei, producția de hormoni ovarieni se încheie în câțiva ani, la toate femeile. La bărbați, testosteronul scade treptat, în zeci de ani, iar mulți bărbați de 70 de ani au valori în intervalul de referință. Fertilitatea nu se oprește. Și, cel mai important, scăderea nu este inevitabilă: ține mult de greutate, de boli și de medicamente. Ce se întâmplă la femei este descris în articolul despre menopauză și îmbătrânire.

De aici vine și principala problemă a cuvântului. „Andropauză" face ca orice simptom apărut după 45 de ani să pară hormonal și orice bărbat obosit să pară un candidat la tratament.

Simptomele care contează și cele care induc în eroare

Aici se află miezul subiectului, iar datele sunt mai clare decât ar sugera listele lungi de pe internet.

Studiul european al îmbătrânirii masculine (EMAS) a chestionat un eșantion aleatoriu de 3.369 de bărbați între 40 și 79 de ani, din opt centre europene, și le-a măsurat testosteronul dimineața, prin spectrometrie de masă (Wu și colab., 2010, The New England Journal of Medicine). Mai multe simptome s-au asociat cu valori mai mici: erecțiile matinale rare, dorința sexuală scăzută, disfuncția erectilă, incapacitatea de a face efort intens, depresia și oboseala. Dar numai cele trei simptome sexuale au avut o legătură de tip sindrom cu testosteronul scăzut.

Pe această bază, autorii au propus o definiție strictă: hipogonadismul cu debut tardiv presupune cel puțin trei simptome sexuale, plus un testosteron total sub 11 nmol/l și un testosteron liber sub 220 pmol/l.

Consecința practică este limpede. Oboseala, iritabilitatea, burta și lipsa de concentrare, luate singure, sunt simptome slabe de testosteron scăzut. Apar la fel de des din alte motive.

Ce altceva dă aceleași simptome

Înainte de a da vina pe hormoni, merită verificate cauzele mai frecvente, care de multe ori pot fi rezolvate.

• Somnul prost și apneea de somn. Dau oboseală și libido scăzut, iar somnul scurtat scade și el testosteronul. Semnele sunt descrise în articolul despre apneea de somn.
• Depresia și epuizarea. Lipsa de interes și de energie sunt simptome centrale ale ambelor, discutate în articolul despre burnout și depresie.
• Excesul de greutate și diabetul. Grăsimea viscerală este legată strâns de valorile mici de testosteron.
• Alcoolul. Consumul mare și regulat afectează somnul, greutatea și funcția sexuală, pe lângă efectele descrise în articolul despre alcool și longevitate.
• Medicamentele. Opioidele și corticosteroizii luați pe termen lung, printre altele, scad producția de testosteron.
• Tiroida și anemia. Dau oboseală din cu totul alte motive și se verifică prin analize simple.

Disfuncția erectilă merită o mențiune separată. La bărbatul de vârstă mijlocie este, de multe ori, un semn timpuriu de boală vasculară, nu de testosteron scăzut, și un motiv bun pentru o evaluare a riscului cardiovascular.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul nu se pune pe o singură analiză și nici pe o listă de simptome.

Ghidul Societății de Endocrinologie (Bhasin și colab., 2018, The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism) recomandă diagnosticul de hipogonadism doar la bărbații care au simptome și semne compatibile și, în același timp, valori de testosteron clar și constant scăzute. Concret:

• testosteronul total se măsoară dimineața, pe nemâncate, cu o metodă de laborator fiabilă;
• rezultatul se confirmă prin repetarea analizei;
• testosteronul liber se determină atunci când valoarea totală este la limită sau când există o afecțiune care modifică proteina de transport;
• dacă deficitul se confirmă, se caută cauza.

Regulile au motive practice. Testosteronul variază mult în cursul zilei, cu valori maxime dimineața, și scade temporar în timpul unei boli acute sau după nopți nedormite. O valoare scăzută recoltată după-amiaza, într-o săptămână proastă, nu este suficientă pentru un diagnostic. Contextul general al analizelor hormonale este explicat în articolul despre hormonii la bărbați, iar locul lor într-un set mai larg de analize, în ghidul despre biomarkerii de longevitate.

De ce scade testosteronul: vârsta și restul

Vârsta contează, dar mai puțin decât se crede. Într-o analiză a 3.200 de bărbați între 40 și 79 de ani din opt țări europene, valorile mai mici de testosteron au fost legate în mod diferit de vârstă și de factori care pot fi modificați, în primul rând de excesul de greutate și de bolile asociate (Wu și colab., 2008, The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism). Autorii vorbesc explicit despre posibile măsuri de prevenție pentru menținerea testosteronului odată cu vârsta.

Dovada că legătura merge și în sens invers vine dintr-o meta-analiză a 24 de studii: scăderea în greutate, obținută prin dietă sau prin chirurgie bariatrică, a fost asociată cu o creștere a testosteronului (Corona și colab., 2013, European Journal of Endocrinology).

Pentru mulți bărbați cu valori la limită, „tratamentul hormonal" cel mai eficient nu este un hormon. Este pierderea în greutate, antrenamentul de forță, somnul reparat și mai puțin alcool.

Ce arată studiile despre tratament

Tratamentul cu testosteron este un tratament medical, pe rețetă, pentru bărbații cu deficit confirmat. Două studii mari arată ce poate și ce nu poate face.

Studiile Testosterone Trials

Snyder și colaboratorii (2016, The New England Journal of Medicine) au repartizat 790 de bărbați de cel puțin 65 de ani, cu testosteron scăzut și cu simptome, la gel cu testosteron sau la gel placebo, timp de un an. Tratamentul a adus valorile în zona de mijloc a intervalului normal pentru bărbații tineri. Rezultatul: un beneficiu moderat pentru funcția sexuală, un oarecare beneficiu pentru dispoziție și niciun beneficiu pentru vitalitate sau pentru distanța de mers. Autorii notează că numărul de participanți a fost prea mic pentru concluzii despre riscuri.

Studiul TRAVERSE: siguranța cardiovasculară

Ani de zile a existat temerea că testosteronul crește riscul de infarct. Studiul TRAVERSE (Lincoff și colab., 2023, The New England Journal of Medicine) a inclus 5.246 de bărbați între 45 și 80 de ani, cu hipogonadism confirmat prin două analize și cu boală cardiovasculară sau cu risc mare. Un eveniment cardiovascular major a apărut la 7,0% dintre cei tratați și la 7,3% dintre cei cu placebo, cu un raport de risc de 0,96. Tratamentul nu a fost inferior placebo din acest punct de vedere.

Rezultatul liniștește o temere, nu deschide o recomandare. Studiul a inclus doar bărbați cu deficit real, urmăriți în medie mai puțin de trei ani, iar în grupul tratat s-au înregistrat mai multe cazuri de fibrilație atrială, de afectare renală acută și de embolie pulmonară. Finanțarea a venit de la compania farmaceutică AbbVie și de la alți finanțatori.

Ce rămâne în grija medicului

Tratamentul are efecte care trebuie urmărite: reduce producția de spermatozoizi, deci nu este potrivit pentru cine își mai dorește copii, poate crește numărul de globule roșii și cere controlul periodic al prostatei. Sunt motive suficiente pentru care nu se începe după un test făcut la o clinică de wellness.

Când merită să mergi la medic și când nu

Decizia se poate lua pe criterii simple.

Merită un consult la medicul endocrinolog sau la urolog dacă ai simptome sexuale persistente, mai ales dispariția erecțiilor matinale și scăderea dorinței, sau dacă ai un motiv medical cunoscut de deficit, de exemplu un tratament îndelungat cu opioide.

Nu este cazul să începi cu testosteronul dacă problema principală este oboseala, somnul prost sau kilogramele în plus, fără simptome sexuale. Acolo trebuie căutat altundeva.

Semnale de alarmă pentru o ofertă comercială: diagnostic pus pe o singură analiză, recoltată la orice oră, tratament propus bărbaților cu valori normale „pentru optimizare", pachete cu abonament și promisiuni de tinerețe. Primele două contrazic direct ghidul de specialitate.

Suplimentele vândute ca stimulatoare de testosteron nu au dovezi comparabile cu cele ale tratamentului medical și nu țin locul nici unui diagnostic.

În evaluarea de longevitate, hormonii sunt priviți alături de compoziția corporală, de somn și de markerii metabolici, pentru că de cele mai multe ori acolo se află cauza. Diagnosticul de hipogonadism și tratamentul lui rămân în sarcina medicului endocrinolog.

FAQ

La ce vârstă apare andropauza? Nu există o vârstă de debut, pentru că nu este un eveniment. Testosteronul scade lent, pe parcursul deceniilor, cu diferențe mari de la un bărbat la altul. Studiile mari pe această temă au urmărit bărbați între 40 și 79 de ani, iar mulți dintre cei în vârstă păstrează valori în intervalul de referință.

Care sunt simptomele cele mai sigure? Cele sexuale: erecții matinale mai rare, dorință scăzută și disfuncție erectilă. Oboseala, iritabilitatea și creșterea în greutate sunt nespecifice și au de obicei alte cauze.

Ce analize se fac? Testosteronul total, dimineața, pe nemâncate, repetat pentru confirmare. La valori de limită se adaugă testosteronul liber. Dacă deficitul se confirmă, medicul cere investigații pentru cauză.

Tratamentul cu testosteron este periculos pentru inimă? Un studiu mare, pe 5.246 de bărbați cu deficit confirmat, nu a găsit mai multe evenimente cardiovasculare majore decât la placebo, dar a notat mai multe cazuri de fibrilație atrială și de embolie pulmonară în grupul tratat. Tratamentul se face doar sub supraveghere medicală.

Pot crește testosteronul fără tratament? La bărbații cu exces de greutate, da: scăderea în greutate este asociată cu o creștere a testosteronului. Somnul suficient, mișcarea și limitarea alcoolului acționează în aceeași direcție. Un deficit sever, cu cauză medicală, nu se corectează însă prin stil de viață.

Concluzie

Andropauza, în sensul unei menopauze masculine, nu există. Există o scădere lentă a testosteronului, foarte diferită de la un bărbat la altul, pe care greutatea, bolile cronice și medicamentele o accentuează mai mult decât anii. Și există un deficit real, mai rar, care se recunoaște după simptomele sexuale și se confirmă prin analize repetate.

Pentru cei mai mulți bărbați care se simt altfel după 45 de ani, primul pas nu este o analiză de testosteron. Este o privire onestă asupra somnului, a taliei, a alcoolului și a dispoziției. Dacă simptomele sexuale persistă, urmează medicul, cu analizele făcute corect.

Notă educațională (nu sfat medical): Acest articol este educațional. Nu este sfat medical. Diagnosticul de hipogonadism se stabilește de către medicul endocrinolog sau urolog, pe baza simptomelor și a analizelor repetate. Tratamentul cu testosteron se eliberează pe rețetă și necesită monitorizare medicală; nu se începe din proprie inițiativă. Conținutul nu înlocuiește diagnosticul, tratamentul sau monitorizarea medicală.

Alte subiecte despre îmbătrânirea sănătoasă sunt în categoria Longevitate și Anti-Aging, inclusiv articolul despre speranța de viață din România, unde diferența dintre bărbați și femei este discutată pe date. Pentru o discuție despre situația ta, ne poți scrie.