Atac de panică sau infarct: semne
Durerea în piept din atacul de panică seamănă cu cea din infarct. Ce le deosebește, de ce nu te poți baza pe asta și când suni imediat la 112.
Este trei dimineața, pieptul strânge, inima bate tare, mâinile sunt reci și transpirate. Întrebarea vine singură: e inima sau e panică? Cine a trecut printr-un atac de panică știe cât de convingătoare este senzația că se întâmplă ceva grav. Cine a trecut printr-un infarct povestește adesea că a crezut, la început, că e doar stres.
Articolul nu te învață să pui singur un diagnostic. Explică de ce cele două seamănă atât de mult, ce elemente înclină balanța într-o parte sau alta, de ce nici medicii nu se bazează doar pe simptome și care este regula simplă pentru momentul în care nu ești sigur.
Pe scurt
- Simptomele se suprapun mult: durere în piept, palpitații, respirație grea, transpirații, amețeală și greață apar în ambele situații. La urgențe, diferența o fac electrocardiograma și analizele, nu descrierea durerii.
- Până la 25% dintre persoanele care ajung la urgențe cu durere în piept au tulburare de panică, iar aceasta rămâne de cele mai multe ori nediagnosticată acolo (Huffman și Pollack, 2003).
- Infarctul nu arată întotdeauna „ca în filme". Într-un registru de 1.143.513 pacienți cu infarct, 42,0% dintre femei și 30,7% dintre bărbați nu au avut durere în piept la prezentare (Canto și colab., 2012, JAMA).
- A avea atacuri de panică nu exclude o problemă de inimă. Tulburarea de panică a fost asociată cu un risc coronarian mai mare într-o meta-analiză pe peste un milion de persoane (Tully și colab., 2015).
- Regula practică: durere sau presiune în piept nouă, care nu trece în câteva minute ori este diferită de episoadele pe care le cunoști, înseamnă apel la 112.
Atac de panică sau infarct: de ce se confundă
Se confundă pentru că ambele pornesc aceeași reacție a corpului. Într-un atac de panică, sistemul nervos simpatic se activează brusc, fără un pericol real: pulsul crește, respirația se accelerează, mușchii pieptului se încordează, apar transpirații și amețeală. Într-un infarct, o parte din mușchiul inimii rămâne fără sânge, iar corpul răspunde cu aceeași alarmă, la care se adaugă durerea ischemică.
Manualul de diagnostic DSM-5 descrie atacul de panică drept un val brusc de frică sau disconfort intens, care atinge vârful în câteva minute și are cel puțin patru simptome dintr-o listă de treisprezece. Pe listă sunt palpitațiile, durerea sau disconfortul în piept, senzația de sufocare, greața, amețeala, amorțelile și frica de moarte. Aproape toate apar și în descrierile pacienților cu infarct. Mecanismul este explicat pe larg în articolul despre atacurile de panică și în cel despre sistemul nervos autonom.
Suprapunerea se vede și în statistici. O analiză a studiilor publicate între 1970 și 2001 a arătat că până la 25% dintre pacienții care vin la urgențe cu durere în piept au tulburare de panică și că aceasta rămâne în mare parte nediagnosticată și netratată în acest context (Huffman și Pollack, 2003, Psychosomatics).
Ce au în comun și ce le deosebește
Există diferențe statistice între cele două, utile pentru orientare. Niciuna nu este o garanție, iar secțiunea următoare explică de ce.
Debutul
Atacul de panică începe de obicei brusc și ajunge la intensitatea maximă în câteva minute, uneori în repaus sau chiar din somn. Durerea din infarct poate începe la fel de brusc, dar apare frecvent și treptat, la efort sau după el, și crește în intensitate.
Felul durerii
În descrierile clasice, infarctul dă o senzație de apăsare sau de strângere, ca o greutate pe piept, care se poate întinde spre braț, gât sau maxilar. Așa o descrie și serviciul public de sănătate britanic (NHS) în lista sa de simptome. Durerea asociată panicii este descrisă mai des ca înțepătură sau junghi, într-un punct care poate fi arătat cu degetul. Analiza lui Huffman și Pollack a găsit că durerea cu caracter atipic se asociază cu o probabilitate mai mare de tulburare de panică.
Durata
Un atac de panică se stinge de regulă în zeci de minute, chiar dacă oboseala și neliniștea rămân. Durerea din infarct tinde să persiste sau să revină în valuri și nu cedează atunci când persoana se liniștește.
Semnele care însoțesc durerea
Lista NHS pentru infarct include respirația grea, greața sau vărsăturile, o senzație asemănătoare indigestiei, transpirațiile și paloarea. În panică apar mai des furnicăturile în mâini și în jurul gurii, senzația de irealitate și teama de a pierde controlul, descrise în articolul despre simptomele corporale ale anxietății.
Contextul și factorii de risc
Vârsta, diabetul, hipertensiunea, fumatul, colesterolul crescut și bolile de inimă din familie cresc probabilitatea unei cauze cardiace. În analiza din 2003, cinci elemente creșteau probabilitatea tulburării de panică la pacienții cu durere în piept: lipsa bolii coronariene, caracterul atipic al durerii, sexul feminin, vârsta mai tânără și un nivel ridicat de anxietate raportată.
De ce nu te poți baza pe aceste diferențe
Pentru că excepțiile sunt prea frecvente ca să riști. Sunt cel puțin patru motive.
Infarctul fără durere în piept este des întâlnit. În Registrul Național al Infarctului Miocardic din SUA, 42,0% dintre femei și 30,7% dintre bărbați s-au prezentat fără durere sau disconfort în piept (Canto și colab., 2012, JAMA, 1.143.513 pacienți). Femeile au avut și o mortalitate în spital mai mare decât bărbații din aceeași grupă de vârstă, diferență care se atenua odată cu înaintarea în vârstă.
Nici instrumentele construite special nu despart perfect cele două. Un model validat pe pacienți veniți la urgențe cu durere în piept, bazat pe chestionare, a avut o sensibilitate de 59% și o specificitate de 93% pentru tulburarea de panică (Fleet și colab., 1997). Altfel spus, rata patru cazuri din zece chiar și atunci când este aplicat de profesioniști. Autoevaluarea de acasă nu are cum să fie mai bună.
Panica și boala de inimă pot exista la aceeași persoană. O meta-analiză a 12 studii, cu 1.131.612 persoane și 58.111 evenimente coronariene, a găsit că tulburarea de panică se asociază cu un risc mai mare de boală coronariană (hazard ratio ajustat 1,47; interval de încredere 95%: 1,24-1,74). Autorii precizează că nu pot exclude cauzalitatea inversă (Tully și colab., 2015, Psychological Medicine). Concluzia practică rămâne: „am mai avut atacuri de panică" nu este o dovadă că episodul de acum este tot panică.
Primul episod nu poate fi etichetat de tine. Fără un istoric de episoade identice, deja investigate, nu există nimic cu care să compari.
Când suni la 112, fără să mai cântărești
Dacă apare oricare dintre situațiile de mai jos, nu aștepta să vezi dacă trece:
- durere, presiune sau strângere în piept care nu cedează în câteva minute ori dispare și revine;
- durere care se întinde spre braț, gât, maxilar sau spate;
- respirație foarte grea, transpirații reci, greață, paloare;
- leșin, confuzie sau slăbiciune bruscă;
- este primul episod de acest fel din viața ta;
- episodul este diferit de atacurile de panică pe care le cunoști;
- ai factori de risc cardiovascular sau o boală de inimă cunoscută.
112 este numărul unic de urgență în România. Nu te urca la volan ca să ajungi singur la spital. Dispecerul îți spune ce să faci până la sosirea echipajului.
Un drum la urgențe care se dovedește a fi fost „doar" panică nu este o greșeală și nu este timp pierdut pentru nimeni. Un infarct tratat cu ore de întârziere este.
Ce se întâmplă la urgențe
Evaluarea unei dureri în piept nu se bazează pe cum arăți sau pe cât de speriat ești. Include de regulă o electrocardiogramă, analize de sânge pentru markerii de leziune a inimii, repetate la interval de câteva ore, și monitorizare. O singură electrocardiogramă normală nu închide întotdeauna subiectul, motiv pentru care medicii repetă investigațiile.
Dacă inima iese în afara discuției, vestea este bună, dar jumătate din treabă abia începe. Analiza din 2003 arată că tulburarea de panică trece adesea nediagnosticată în camerele de gardă. „Nu aveți nimic la inimă" nu înseamnă „nu aveți nimic". Cere o recomandare către medicul de familie, un psihiatru sau un psiholog clinician și spune explicit că episoadele se repetă.
După ce inima a fost verificată: ce faci cu panica
Atacurile de panică recurente au tratamente cu dovezi bune. Ordinea rezonabilă arată așa.
Psihoterapia
Terapia cognitiv-comportamentală este intervenția psihologică cu cele mai multe date pentru tulburarea de panică. Lucrează exact pe interpretarea catastrofică a senzațiilor din corp, adică pe veriga care transformă o bătaie mai puternică a inimii într-un atac.
Tratamentul medicamentos
Se stabilește de medicul psihiatru, atunci când este cazul. Ce clase există și la ce să te aștepți este descris în articolul despre medicamentele pentru anxietate.
Respirația și biofeedbackul
Hiperventilația întreține multe dintre simptomele unui atac. Tehnicile de respirație se învață, iar biofeedbackul arată în timp real ce face ritmul cardiac atunci când respirația se schimbă. Articolul despre biofeedback în anxietate explică pentru cine are sens. Este o intervenție complementară, care se adaugă evaluării cardiologice și tratamentului stabilit de medic.
Factorii care coboară pragul
Cofeina, lipsa de somn și alcoolul fac atacurile mai probabile la persoanele predispuse. Exercițiul fizic regulat are efectul opus și, în plus, obișnuiește corpul cu senzația de puls crescut într-un context sigur.
Frica de infarct ca problemă în sine
După un prim atac de panică, mulți oameni încep să-și verifice pulsul, tensiunea și ceasul inteligent de zeci de ori pe zi. Fiecare bătaie neregulată devine un semnal de alarmă, iar frica de următorul episod îl face mai probabil. Este cercul descris în articolul despre anxietatea anticipatorie.
Când investigațiile cardiologice au ieșit normale, iar teama persistă luni întregi și duce la prezentări repetate la medic, problema de tratat devine anxietatea legată de sănătate. Scopul nu este să ignori corpul. Este să ai un plan clar: ce semne înseamnă 112, ce semne recunoști ca fiind panică și ce faci în fiecare caz.
FAQ
Cum îmi dau seama dacă este infarct sau atac de panică? Cu certitudine, nu poți singur. Durerea ca o apăsare, care se întinde spre braț sau maxilar și nu trece în câteva minute, înclină spre inimă. Durerea ca o înțepătură, cu furnicături și un vârf atins rapid, înclină spre panică. Excepțiile sunt frecvente, așa că în caz de îndoială se sună la 112.
Cât durează un atac de panică? Atinge intensitatea maximă în câteva minute și se stinge de regulă în zeci de minute. O durere în piept care persistă sau revine în valuri trebuie evaluată medical, indiferent de cât de anxios te simți.
Poate un atac de panică să provoace infarct? Un atac de panică nu este un infarct. Tulburarea de panică a fost însă asociată, pe termen lung, cu un risc coronarian mai mare, fără ca relația de cauzalitate să fie lămurită. Este un motiv în plus pentru un control cardiologic și pentru tratarea panicii, nu pentru îngrijorare suplimentară.
Am electrocardiograma normală, dar durerea continuă. Ce înseamnă? O singură electrocardiogramă normală nu exclude întotdeauna o problemă, de aceea la urgențe se repetă investigațiile. Dacă evaluarea completă a ieșit normală, medicul caută alte cauze, de la reflux și dureri musculare la panică.
Amorțeala în mâna stângă apare și la anxietate? Da, furnicăturile și amorțelile sunt printre simptomele atacului de panică, mai ales când respiri repede. O durere sau o greutate care coboară din piept spre braț este însă un semn de alarmă cardiac și se evaluează de urgență.
Concluzie
Atacul de panică și infarctul folosesc același limbaj al corpului, iar diferențele dintre ele sunt tendințe, nu reguli. Pentru momentul în care nu știi cu ce ai de-a face, regula este scurtă: durere nouă, care nu trece sau care nu seamănă cu ce cunoști, înseamnă 112.
După ce inima a fost verificată, urmează partea care se amână cel mai des. Atacurile de panică repetate au tratament, iar faptul că investigațiile au ieșit bine este punctul de plecare, nu finalul.
Notă educațională (nu sfat medical): Acest articol este educațional. Nu este sfat medical și nu poate fi folosit pentru a exclude un infarct. Durerea în piept se evaluează de către medic, iar în caz de îndoială se sună la 112. Diagnosticul tulburării de panică și tratamentul ei se stabilesc de medic sau de psihologul clinician. Conținutul nu înlocuiește diagnosticul, tratamentul sau monitorizarea medicală.
Mai multe despre mecanismele anxietății găsești în categoria Stres, Anxietate și Burnout. Dacă ai deja un control cardiologic normal și vrei să lucrezi la reglarea fiziologică a panicii, ne poți scrie.
Vrei să-ți evaluezi datele?
Brain Mapping-ul îți arată exact ce se întâmplă în creierul tău. Primul pas este evaluarea.
Programează o evaluare