Copil 9 ani, ADHD diagnosticat: alegerea de a încerca neurofeedback înainte de medicație
Profil
Băiat, 9 ani. Diagnostic ADHD confirmat de neuropsihiatru. Părinți au cerut o a doua opinie despre intervenții non-farmacologice înainte de medicație.
Context
Dificultăți marcate de atenție susținută în clasă, impulsivitate în interacțiunile cu colegii, dezorganizare la teme. Somnul fragmentat. Părinți informați, echilibrați, nu cereau „vindecare", ci o evaluare obiectivă și o estimare onestă a ce poate și ce nu poate face neurofeedback-ul.
Obiectiv
Reducerea impulsivității observabile în mediul școlar, îmbunătățirea atenției susținute la teme și, dacă este posibil, stabilizarea somnului. Țintă: progres măsurabil în 3 luni, nu „transformare".
Evaluare
Brain Mapping (qEEG 19 canale) cu analiză sLORETA. Pattern tipic ADHD copii: exces theta frontal-central, deficit beta sensorimotor relativ. Observații corelate cu rapoartele profesorilor și scorurile de evaluare parentală.
Protocol
30 ședințe de neurofeedback (SMR/theta-beta protocol, ajustat săptămânal), 2 ședințe/săptămână. Igienă de somn strictă discutată cu părinții. Fără suplimentare inițială; am vrut un semnal clar doar din neurofeedback.
Observații măsurabile
După ~12 ședințe: părinții raportează dimineți mai calme și mai puțină rezistență la teme. După 25 de ședințe: profesoara observă reducere vizibilă a impulsivității și îmbunătățirea atenției la sarcini de 15–20 minute. Somnul: fragmentare redusă, durată stabilă.
Durată
3 luni (30 ședințe)
Caveat
Acesta este un singur caz. Nu toți copiii cu ADHD răspund similar: unii au nevoie de protocoale diferite, alții vor beneficia mai mult de combinație medicație + intervenție comportamentală. Decizia trebuie luată împreună cu medicul curant, nu pe baza unui singur studiu de caz.